Gheorghe Briceag, unul dintre cei trei fondatori ai Agenţiei Monitor Media, a murit, sâmbătă (16 august), la Bălţi unde, în mare parte, şi-a trăit viaţa.
Cunoscutul militant pentru drepturile omului şi „ultimul disident” din Republica Moldova, după cum a fost botezat de presa de la Chişinău, Gheorghe Briceag a fost răpus de cancer. A murit la patru luni după ce împlinise 80 de ani. Câteva rude, vecini şi câteva persoane apropiate l-au petrecut pe ultimul drum pe Gheorghe Briceag.
Gheorghe Briceag a fost un bun prieten al jurnaliştilor. A fost unul dintre cei mai fideli ascultători ai posturilor „Europa Liberă” şi BBC. A citit, după posibilităţi, tot ce scria presa liberă din R. Moldova. Cu vreo doi ani în urmă a făcut un gest apreciat de breasla jurnalistică – a făcut cadou un aparat de fax „Ziarului de gardă”. Deşi aparatul de fax era vechi, dar funcţional – a contat gestul.
La finele anului 2004, Gheorghe Briceag a răspuns fără ezitare propunerii de a deveni unul dintre fondatorii Agenţiei Monitor Media.
Gheorghe Briceag s-a născut la 15 aprilie 1928, în Costeşti, actualul raion Râşcani. Era un bătrân tânăr, după cum spuneau jurnaliştii de la Bălţi – fiind energic şi extravagant în port – plete, barbă „stil Soljeniţân”, blugi şi nelipsita-i panglică de tricolor prinsă la piept, beretă sau pălărie.
Fiind adolescent, prin anii’40 ai secolului trecut, Gheorghe Briceag a fost condamnat la zece ani de lagăre staliniste, iar, ulterior, la şapte ani de exil pentru că a organizat unul din primele grupuri de rezistenţă antisovietică din Basarabia.
Gheorghe Briceag s-a făcut cunoscut şi prin faptul că s-a opus cu vehemenţă, în vara anului 2004, intenţiilor autorităţilor comuniste de reinstala monumentul lui Vladimir Lenin în centrul oraşului Bălţi, declarând fără rezerve că se va îşi va da foc dacă se va întâmpla acest fapt.
Gheorghe Briceag a fost membru al Amnesty International şi vicepreşedinte al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, filiala Bălţi. În aprilie 2005, Fundaţia „People in Need” din Praga (Cehia) i-a acordat premiul „Homo Homini” pentru anul 2004 „pentru contribuţie la apărarea drepturilor omului în R. Moldova şi pentru opunerea sa procesului de reinstalare a simbolurilor şi ideologiei sovietice”.
